Prolog:
Mereu caut un pretext să fac ceva. Orice poate fi amânat la infinit are nevoie în capul meu de un pretext cât de banal. De ceva vreme vreau să-i trimit lui Pyuric un mail cu câteva linii de feedback asupra monden.info și iată că zilele astea organizează un concurs chiar pe această temă. Nimic mai potrivit.

Scurt istoric:
Am început să citesc monden.info cam în perioada în care mi-am făcut cont pe twitter. Majoritatea vocilor ce activează acolo promovau într-un fel sau altul acest proiect. Pe merit, vă jur. Între timp m-am alăturat celor care spun citește blogul ăsta, merită!

De ce am continuat să citesc?
Răspunsul e simplu. Contentul blogului se pliază pe sfera mea de interes. Știri, noutăți, exclusivități, remindere, concursuri, păreri argumentate, adunate toate într-un design simpatic și întărite de o echipă extrem de activă și foarte bine legată. Adăugați la asta și o arie imensă de acoperire a nișei (de la banale single-uri la videoclipuri, la festivaluri naționale și internaționale) și un PR profi. făcut de Pyuric și obțineți o instituție de presă cu foarte puține defecte. În plus, proiectul ăsta e cam singura publicație de monden care refuză să publice bârfe, scandaluri și tot felul de știri senzaționale de dragul traficului. Chestia asta îi sugerează piticului de pe creierul meu că în joc e implicată o doză bună de respect față de cititor.

Scăpări?
Naturale. Adicătelea, există oareșce scăpări la nivel de text, dar sunt corectate imediat ce sunt reperate. Nu-i bai, puțin mai mult timp petrecut în after-writing și gata. Apoi ar mai fi designul puțin greoi din sidebar, dar asta-i subiectivă și total ignorabilă. În rest, problemele de ordin tehnic nu-s din vina nimănui, căci ne bazăm pe mașini și mai iau și ele câte o pauza.

Sugestii. Dialog cu echipa:
O fi doar în mintea mea nevoia asta de organizare a informației, dar fiți atenți la ce m-am gândit. Ce-ar fi să chinuiți un mic programing geek și să creați un feed structurat. Adică eu în reader să găsesc de pe monden.info chestiile separate: interviuri, exclusivități, știri, concursuri etc. Treaba asta mă gândesc că ar fi foarte utilă pentru cei care caută o anumită informație și sunt nevoiți să parcurgă toate titlurile până dau de ce le e necesar. Înțeleg că e o treabă subtilă, ce ține mai mult de comoditate, dar eu aș vedea-o ca pe o nuanță de profesionalism tehnic, dacă îi putem spune așa.
Pe lângă asta, mai am un sfat/o rugăminte. Încercați, pe cât vă permite timpul să folosiți diacritice. Limba română e foarte complexă, ele nu încurcă cu nimic, ba chiar ajută și dau o notă de seriozitate. E o chestie de gust și stil, dar în ochii mei ridică enorm un blog. Dau o notă de eleganță.

În loc de final.
Felicitări. Sper să colaborăm cândva, aș fi mândru să colaborez cu o astfel de echipă! Ne auzim pe twitter

Articol scris și pentru concursul organizat de monden.info

Din când în când mă apucă dorul de bucătărie, și când se întâmplă asta, las totul și mă mut la biroul de creație, căutând să satisfac anumite pofte cu ceea ce am prin casă. Azi mi-am amintit de pieptul de pui ce stătea în frig, la congelator. Pentru că sunt vegetarian, Andi s-a bucurat de „Pieptul de pui pe pat de cartofi” care s-a născut după vreo oră de stat în frig, învelit într-o pătură de marinată și încă vreo oră pe patul de cartofi în cuptor.

Iată cum s-a întâmplat treaba:
Aveți nevoie de un pui/piept de pui/pulpe/orice din pasăre. Cartofi și un morcov. Toate dimensiunile sunt după ochi. Luați pieptul, îl clătiți bine, îl tăiați în bucăți medii, cam 2 bucăți dintr-un piept și-l crestați de vreo 3 ori, să intre bine aromele în el. Peste bucățile de piept aruncați o lingură de ghimbir proaspăt ras, una de ghimbir măcinat, piper negru, sare (sau vegeta pentru un plus de aromă), sos de soia, sos dulce-acrișor (cel de la Fucs e genial) și o lingură de curry. Amestecați bine și băgați vasul cu toate astea în frigider pentru măcar o oră.
Între timp, curățați și tăiați cubulețe o mână/două de cartofi și vreo 2 morcovi pe care îi condimentați apoi cu puțină boia de ardei iute, măghiran, sare, piper alb. Într-o tavă turnați ulei cât să acoperiți fundul, împrăștiați legumele și turnați o jumătate de cană de apă să le țină de sete. Puiul înfrigurat îl așezați comod pe patul de legume și-l uitați în cuptor până e rumen, vreo oră jumate a luat la mine – cuptorul e ușor retardat. Nu uitați să întoarceți carnea pe la jumatea drumului, să se rumenească pe ambele părți. Poftă bună!

În amintirea tuturor lucrurilor minunate care mi s-au întâmplat de-a lungul lunii noiembrie și a celor câteva zile din decembrie, țin să precizez că viața mea e aproape bestială!
De asemenea, notez că:
- Basarabenii sunt printre cei mai fain oameni pe care îi poți întâlni. Ba chiar prieteni foarte buni, care te surprind plăcut aproape de fiecare dată! În sprijinul afirmației ăsteia vă spun doar că am fost invitat la Alba Iulia de 1 Decembrie să petrec Ziua Națională alături de organizațiile studențești de basarabeni de prin toată țara. Ce-a fost acolo n-o să uit prea repede, ba chiar mă voi mândri cu asta ceva vreme. E mare lucru pentru mine să fiu primit, ca român, printre atâția basarabeni și să mă și distrez (Mulțumesc din inimă Oxana). Vizitați www.SpreVest.ro să vedeți ce fac oamenii ăștia.
- Organizațiile studențești sunt cele mai faine chestii pe care mediul universitar le oferă. OSUBB e cea mai tare organizație și în aproape o lună de membership mă simt ca acasă printre prietenii de acolo. Mulțumesc bă!
- Clujul decorat de crăciun rupe!
- Suceava rupe, deși e singurul oraș din lume în centrul căruia poți găsi un ou de paști din cartea recordurilor și un brad de crăciun împodobit și luminat așa cum trebuie (sper, că încă nu l-am văzut).
- Multe petreceri și concerte. MULTE.

Weekend de coşmar şi început de noiembrie groaznic. Sună a titlu de ştire pt. halloween dar nu e. E blestemul care m-a ajuns şi sper să mă întreacă cât de curând. Pentru asta ţin să mulţumesc celor care m-au votat cu atâta ardoare în concursul worst weekend and start of november în urma căruia am ajuns în starea asta. Sper că odată cu această victorie să nu mai fiu acceptat în concurs, ba mai mult să fiu transferat la best weekend and awesome end of november.
Pentru a-mi veni în ajutor voi începe un program intens de self-care, căruia îi sunt arondate multe grade. De asemenea voi înceta să mai ascult piese maniaco-depresive şi metale de dat cu capul în bara de susţinere din troleu, schimbându-le cu muzică clasică şi/sau mult mult mult folk şi rock ceva mai soft.
Să sperăm că-mi iese! Amin! Hail! How! WTF?!

Epilog

În faţa mea doar foaia goală, pagina de facebook, twitterul şi din când în când messengerul. Doar ele îmi sunt acum legătura cu firescul, cu normalul ăla cotidian, ocupat, mutilat de griji, crize, prostii. În jurul meu oameni. Am cunoscut mulţi oameni. Mulţi buni, câţiva mai puţini buni şi aproape niciunul rău. E bine, mi-am făcut prieteni, poate am găsit şi ceva sentimente ascunse prin oarece cotloane.

Log

Când am venit aici nu mi-am imaginat că o să-mi fie dor de ceva. La început nici nu mi-a fost. Nici acum nu am un obiect fix. Mi-e dor de oameni, că pe ei nu-i pot înlocui cu nimic. Ascult tot felul de piese, mă apucă stări pe care nu le-am trăit niciodată. Nu ştiam că există. Am uitat să-mi iau pozele de acasă. Din alea de buletin. Se pare că îmi trebuie la orice. Bani şi poze. Semnături, acte, chitanţe. Birocraţie şi poze. Mai ales poze. Dar nu-i bai, vin acasă. Nu stau mult, dar vin. E atât de bine aici, dar uneori e prea rău. Noroc că am cunoscut ceva oameni care au avut curaj să-mi stea pe aproape. Proastă mişcare. O să vadă ei de ce. ţ

Prolog

În clipa în care scriu asta trec printr-un atac de panică. Din ăla urât. Primul atac de panică. Or mai fi câteva pe parcurs, dar ăsta mă sperie. Nu mă recunosc. E ca o beţie din care nu-ţi aminteşti nimic. De asta şi scriu, să-mi amintesc.

E imposibil de condensat în câteva rânduri ceea ce s-a întâmplat de când m-am mutat în Cluj. Aşa că rămâne să menţionez punctual ceea ce îmi vine acum în cap, sperând că nu uit cele mai importante chestii.

M-am mutat în Cluj acum vreo 3 săptămâni, într-o garsonieră destul de frumoasă, aproape de facultate şi relativ aproape şi de centru.

Am început cursurile la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.

Mi-am cunoscut o parte din colegi, ba chiar am legat ceva prietenii cu unii din ei.

Am obţinut prima acreditare de presă pentru viitorul OrasulCLUJ.ro şi mă pregătesc de o săptămână plină de filme şi conferinţe la Comedy Cluj

etc.

revin…

Desert specific imperiului austro-ungar, gomboţii s-au încăpăţânat să se extindă şi în afara Ardealului şi Banatului devenind în scurt timp un desert apreciat de întreaga Românie. Cunoscuţi ca “găluşte cu prune”, gomboţii sunt un desert ieftin şi foarte uşor de făcut.

Ca să îi faceţi aveţi nevoie de:

- 6-7 prune;
- un ou;
- doi cartofi fierţi în coajă, decojiţi ulterior şi daţi pe răzătoarea mare;
- o cană de făină (sau cât cere compoziţia)
- o cană de pesmet;
- o cană de zahăr;
- scorţişoară;
- 1/2 cană de nucă măcinată (opţional);

Desfaceţi prunele în jumătăţi, scoateţi sâmburii şi puneţi în fiecare prună puţin zahăr şi câte un vârf de lingură de scorţişoară. Puneţi prunele deoparte. Din cartofii răzuiţi, făină, ou şi puţină scorţişoară faceţi un aluat potrivit de tare şi elastic. Se va lipi, dar rezolvăm asta cu puţină făină presărată pe el când îl lucrăm.

Puneţi o oală mare, umplută pe trei sferturi cu apă, la fiert. Întindeţi aluatul şi tăiaţi pătrăţele potrivite. În fiecare pătrăţel proptiţi câte o jumătate de prună şi modelaţi astfel încât să obţineţi o sferă din aluat în mijlocul căreia se află pruna. Când apa clocoteşte puneţi la fiert gomboţii. Sunt gata când se ridică la suprafaţă.

Cât fierb gomboţii puneţi o lingură de ulei într-o tigaie antiaderentă şi înfierbântaţi bine uleiul. Peste puneţi zahărul, nuca, pesmetul şi o lingură de scorţişoară. Amestecaţi bine până se rumeneşte puţin pesmetul.

Când gomboţii sunt gata scoateţi-i în tigaia cu pesmet şi înveliţii bine în crustă. Se servesc cu puţină frişcă şi multă poftă.

Cum adică de ce vreau un HTC Magic?

Păi nu-i de ajuns că-i pe Android şi e Open Source? Nu-i de ajuns că e Smart Phone şi face cam de toate, mai puţin gătitul, dar cu ăla mă ocup eu!? Nu-i de ajuns că dacă-l chinui puţin îţi arată că e mai deştept decât tine şi cam toţi prietenii tăi puşi pe aceeaşi foaie (în condiţiile în care n-ai prin grupul de prieteni vreun Einstein sau vreun omuleţ care a stat în aceeaşi cameră cu cei ce au programat minunea)? Pai n-o fi suficient că jucăria asta îndeplineşte rol de secretară, şef, angajat, poştă, sistem multimedia şi cine ştie ce-ai fi avut tu nevoie? La o adică te poate înlocui şi pe tine, că e frumos, deştept şi oricum are mai mulţi fani decât vei avea tu vreodată.

Şi cu vechiul telefon ce faci?

Păi cum ce fac mă? Îl ţin. Îl îmbălsămez, îl fac mumie. Că e deja, dar nu se-arată. Ce, ai auzit tu că HTC-u ăsta Magic papă baterie? Şi ce mă? Nokia al meu papă de trei ori mai multă, numa ca să stea în viaţă. Şi nu ştie decât să dea şi să primească apeluri şi mesaje. Are memorie să-mi pun un mp3, şi ăla ca ton de apel şi mă lasă din când în când să intru şi pe net. Daaa, navighez. Doar că-mi moare bateria. Repede, că-i bătrân săracu. Şi nu se supără dacă-l înlocuiesc cu HTC Magic, că a auzit şi el c-ar fi cap de serie ăsta micu.

Eu cred că inventezi. Nici n-ai văzut HTC-u şi spui atâtea despre el.

Păi mă! Cum să-ţi explic, ăsta micu, majicu, e intuitiv. Ştii Google? Ei, păi ăsta e de-al lor. De-acelaşi neam, doar altă culoare la sânje, că-i mobil. Da-i la fel de prietenos. Ce dacă nu l-am văzut? Cred în dragoste la prima vedere! Deci îl vreau, zău că-l vreau. Da pe banii altora, că de banii mei, nici jumate de HTC nu-mi iau, dapoi un Magic. De întreţinut, ne descurcăm noi, achiziţia e mai grea. Dar destinu ţine cu noi, ne întâlnim noi cumva…

Post scris pentru concursul “Imi doresc un HTC Magic“, organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.

Acum 5 minute (e 16:35) am scos din cuptor o porţie de sărăţele ce le-am făcut în urma unei pofte ce mi-a cuprins creierul. Deşi sună poetic (şi uşor patetic), beţişoarele astea crocante cu aromă de brânză autentică se fac cum nu se poate mai uşor.

Vă trebuie vreo 300 de grame de făină, 100 de grame de unt, 150 de grame de caşcaval ras (eu am pus caş sărat de oi, pentru autenticitate), două linguri sănătoase de smântână şi un ou de aruncat peste sărăţele înainte de baia din cuptor.

Toate astea se amestecă vreo 10 minute, cât să se cunoască ingredientele între ele. Maiaua se bagă vreo 2 ore la frigider (eu am sărit pasul ăsta, că n-aveam frigider la îndemână, dar n-a fost bai) şi apoi se întinde pe o suprafaţă plană (zic eu) şi se taie beţişoare sau ce forme vă mai trec prin cap. O ploaie de chimion şi una de ou bătut cu spume şi vreo 20 de minute la cuptor, foc mediu spre mic.

Ce iese, e de poveste, vă jur.

Poze n-am din motive pur tehnice şi lene.

Intriga e cam aşa:
Oxana, a câştigat zilele trecute concursul organizat de OrasulSUCEAVA.ro şi mi-a făcut astăzi o surpriză plăcută invitându-mă să iau prânzul alături de ea la Ristorante Da Vinci.

Desfăşurarea acţiunii:
Eheeei, de aici povestea prinde nuanţe fine de gastronomie. Mâncarea e foarte bună, dar pentru a putea aprecia cu adevărat combinaţiile sublime pe care bucătarul restaurantului (un maestru, musai trebuie să-l cunosc) le creează în tigaie, trebuie să ai o oarecare pregătire gastronomică. Cu toate acestea papilele mele gustative au zburdat fericite printr-un spaţiu invadat de cultură mediteraneană. Fiind vegetarian am ales legumele de sezon uşor crocante cu un sos delicios din patru feluri de brânză. Ardel Ardei, vânătă şi dovlecel învelite într-o umbră crocantă şi completate perfect de sosul delicios!! de brânză. Am rămas impresionat.

Ăstea fiind spuse, mergeţi şi păpaţi măcar de vreo 3 ori la Ristorante Da Vinci. Sau fiţi pe fază pe OrasulSUCEAVA.ro că vă mai dăm ocazia să păpaţi acolo doar pe cunoştinţele voastre de gastronomie şiiii desigur un strop de noroc (random).

Mulţumesc Oxana pentru invitaţie :*